17 November 2006

e vremea rozelor ce mor


Cerul s-a imbracat in doliu. Am simtit in aer miros de frunze arse, un miros de fum gros, un miros demult invatat, ale carui obarsii le-am pierdut...si am sorbit cu sete mirosul plin de amintiri. Am admirat frunzele galbene, am plins trandafirii impietriti. Am spart nuci . Am strivit strugurii. Le-am baut mustul. Am cules macese si le-am simtit tepii intrind prin piele. Am numarat amintiri.





Astazi a plins cu frunze, frunze mari, frunze galbene si rosii. A plins ca dintr-un izvor nesecat de suferinta. Frunze care se luau la intrecere intre ele, care ajunge prima pe caldarim. Macabru joc al mortii. Iar de acolo, de sus, copacii le priveau tristi si goi, eterni suprevietuitori ai timpului, sau doar se amageau cu eternitatea.

Am ascultat gramezile de frunze uscate strivindu-se sub talpa bocancilor. Am admirat o pasare moarta pe caldarim, preludiu unui sentiment linistitor.





Astazi a venit toamna.
Astazi am renascut.
Astazi am invatat sa mor...

0 Comments:

Post a Comment

Links to this post:

Create a Link

<< Home