Qvo Vadis?

spre ce ne indreptam? si cit de mult conteaza de unde venim? ce forta interioara ne dicteaza sa pastram drumul? ce ne tine? ce ne mina? putem oare schimba drumul brusc? stiti..ca la masina..tragi de volan, tragi frina de mina, derapezi lateral si te trezesti cu fata in total alta directie. ai citeva secunde scurte de dezorientare...parca nu mai cunosti drumul. dar pulsul iti scade, te linsitesti. si observi o noua directie.
sunt momente in care as vrea sa abandonez. sa schimb scurt si violent directia. sa observ un alt drum si sa il urmez...pina cind ma voi hotari sa il schimb iara, si iara... fara continuitate. si fara logica. oare nu asta e farmecul navigatiei? sa ai libertatea de a alege orice directie, orice orizont. fara restrictii si fara teama. sa simti si sa nu gindesti. sa te lasi dus de vint si de val. iar daca un val ti se opune, il iei la trinta in speranta ca il vei invinge. sau poate nu. sa comanzi timpul. ca in reclama aia timpita. sa te feresti de accident incetinind timpul. ce se intimpla insa daca accidentul s-a petrecut din cauza cuiva care a dat timpul pe fast forward insa? intervine conflictul. evident si iremediabil.


sunt momente in care as vrea sa ma ridic pe virfuri. sa vad peste deal. sa pacalesc timpul. dar nu pot...

qvo vadis?