12 August 2009

despre prostie, sau autoritati. tot aia

Dragilor - ca sa zic asa
Va recomand cu caldura sa incercati, cind si daca aveti ocazia, sa purtati o discutie, un dialog, sa plasati o cerere - orice, cu un gardian public. Orice. Oricarui gardian. Surpriza va fi pe masura.
Ca sa ma si exemplific. Pe pista de bicilete din jurul parcului Herastrau, in dreptul intrarii din PiaĊ£a Charles de Gaulle, Maria Sa Administratia Parcurilor a plasat strategic si cu toata responsabilitatea un WC public.
Ei bine, cum eu trec in fiecare zi pe aceasta pista in drum spre si de la munca, ma hotarasc in ziua respectiva sa ma opresc din drum, si sa opresc la rindul meu 3 mai sus mentionati gardieni. publici. ca si WC-ul cu pricina. alaturarea nu e intimplatoare. il intreb daca a vazut maretul WC cu pricina, si daca il poate muta - ori pe iarba din spate, ori mai pe mijlocul trotuarului. zice ca stie de problema, dar nu il poate muta, ca vin televiziunile si il filmeaza cum ar muta. ii zic - daca ar fi sa parchez eu masina pe pista, ce ai face? zica ca mi-ar da amenda - si incepe sa citeze din memorie legea. il opresc din discurs, si ii mai fac o propunere - daca as devia pista astfel incit sa ocoleasca cutia respectiva de plastic. foarte uimit, imi reaminteste - ma amendeaza imediat pentru distrugerea ....bla bla bla. atunci, ii zic - cum de nu il amendezi pe asta de a plasat cutia pe pista? ramine puin suspendat, dar isi revine repede si da vina pe administratia parcului care...alte bla bla bla-uri. ii cer sa se legitimeze, este de acord, insa imi cere si mie buletinul. il intreb pentru ce sa i-l dau, imi zice pentru ca are dreptul. banuiesc ca nu a zis-o cu majuscula. in fine, i-l dau. se apuca tacticos sa noteze intr-o agenda pe care o tinuse strategic si oarecum impunator la subrat. si scrie. si scrie. si mai scrie putin acolo. ma uit dupa 5 minute in carnetel - facuse practic o fotocopie "la ochi" a buletinului meu, mai putin poza. dupa aceea imi inmineaza tacticos buletinul inapoi si inchide agenda. il intreb uimit de ce nu scrie si reclamatia mea acolo, daca tot mi-a luat datele. zice, cu un aer superior care mai ca m-a impresionat - domnule, cum sa scriu asta aici? este agenda mea personala. pai mai nene, daca e personala, de ce mi-ai notat datele in ea si nu si reclamatia? ce se intimpla cu reclamatia? zice ca reclamatia va aparea in raportul lui de seara. zic - si daca in raport scrii ca te-am injurat, te-am impins, alte alea? omul meu se da doi pasi in spate, ia o figura de om jignit de moarte, si imi reproseaza aproape cu lacrimi in ochi - domnule, eu sunt garndian public, cum sa fac asa ceva? cine ma credeti? zic - nene, nu am nimic personal, insa vreau sa fac o reclamatie, unde o pot lasa? zice - ia o foaie si scrie! iau foaia, si incep sa scriu - domnule primar... omnul meu se uita peste umarum meu, si pufneste - cum, credeti ca reclamatia ajunge la primar? fii domnule serios. zic, dar unde ajunge? la administratia parcurilor. bun, trag bara, si scriu - domnule administrator. e mai bine asa zice el satisfacut. semnez, pun data. ii inminez foaia. o ia, se uita doct la ea, si dupa trei-patru secunde pufneste infundat iara - domnule, de obicei se semneaza in stinga si se punde data in dreapta. ce ignorant sunt, ma gindesc in prima faza. insa imi revin repede. ma enervez deja. zic - vreau sa vb cu seful tau. replica lui - aici eu sunt seful! dupa alte 3 minute de intrebari, reusesc sa aflu ca are totusi un sef. ii zic- vreau numele lui si cum il pot contacta. omul e de-a dreptul uimit - cum sa va dau datele sefului meu? ca noi, ca el, ca ai lor, bla bla bla. ma uit uimit la ceas, au trecut 30 de minute de cind vorbesc cu individul din fata mea. ce repede trece timpul! si totusi, ii las foaia, o pune in agenda lui, si ma saluta amical. ne despartim amici, eu plec spre munca, el spre parc, in patrulare. in urma noastra ramine WC-ul buclucas, care parca ride de noi. niste idioti care nu au ce face, decit sa piarda timpul in tot felul de reclamatii. oamenii ar trebui sa aibe alte preocupari, mai elevate, mai inaltatoare. cum ar fi, de exemplu, sa se cace. chiar si pe pista de biciclete. Unde esti tu de Gaulle, Doamne ca punind tunurile pe ei....

Hai sictir!

1 Comments:

Blogger Doru Blidarus said...

super tare !

4:02 PM  

Post a Comment

Links to this post:

Create a Link

<< Home