Lucia Di Lammermoor

Lordul Enrico Asthon (bariton) căzut în dizgraţia reginei, pune la cale căsătoria surorii sale Lucia cu lordul Arthuro Bucklaw (tenor), favorit al Curţii, sperând astfel să-şi reconsolideze poziţia. Enrico este anunţat că în preajma castelului se ascunde Edgardo de Ravenswood (tenor), singurul moştenitor al unei familii sărăcite şi decăzute prin înşelătorie şi fărădelegi comise de fratele Luciei. Acesta este cuprins de furie aflând că Lucia este îndrăgostită chiar de Edgardo şi că astfel, planurile sale de căsătorie ar putea eşua (arie).
În grădina castelului, Lucia (soprană) îl aşteaptă pe Edgardo. Ea povesteşte confidentei sale Alisa (mezzo-soprană) cum uneori are impresia că zăreşte în apele unei vechi fântâni chipul soţiei unuia dintre membrii familiei Ravenswood ucisă cândva din gelozie. Apoi, alungându-şi gândurile negre, Lucia evocă fericirea clipelor de dragoste petrecute alături de Edgardo (arie). Acesta soseşte aducând vestea că trebuie să plece în străinătate. Logodna lor trebuie să mai rămână, un timp, ascunsă. Înainte de a se despărţi, cei doi îşi jură credinţă veşnică, iar Edgardo îi dăruieşte Luciei inelul, simbol al dragostei sale (duet).
ACTUL II. Enrico îi prezintă Luciei căsătoria cu Arthuro ca pe o datorie faţă de familia care, astfel, ar putea fi salvată de la ruină şi dezonoare. Lucia încearcă să reziste invocând jurământul prin care este legată de omul iubit. Lipsit de scrupule, Enrico pune în faţa surorii sale o scrisoare falsă prin care Edgardo o dezleagă de jurământul făcut căci acum iubeşte o altă femeie. Crunt lovită, Lucia nu acceptă totuşi căsătoria cu Arthuro decât atunci când Enrico, minţind-o din nou, îi spune că un refuz va aduce condamnarea lui la moarte (duet).
În mijlocul oaspeţilor Lucia este obligată să semneze contractul de căsătorie. În aceeaşi clipă apare Edgardo care disperat o acuză de trădare pe logodnica necredincioasă aruncându-i în faţă inelul de logodnă şi blestemând-o (sextet). Petrecerea continuă după plecarea nefericitului tânăr. O veste cumplită stinge însă zâmbetul de pe buzele tuturor: Lucia, care a înnebunit de durere, şi-a ucis soţul. Ea apare plină de sânge şi, cu minţile rătăcite, se crede încă logodnica lui Edgardo. Clipele de fericire pe care le evocă sunt curând întunecate de năluciri ameninţătoare (scena nebuniei, arie).
ACTUL II. Pregătindu-se pentru duelul cu Enrico, Edgardo îşi ia rămas bun de la viaţă lângă mormintele strămoşilor săi (arie). Viaţa nu mai are nici un sens fără dragostea Luciei. Câţiva oaspeţi de la castel aduc vestea îngrozitoarelor întâmplări. Clopotele anunţă moartea nefericitei Lucia. Convins de dragostea şi credinţa logodnicei sale, Edgardo îsi curmă viaţa cu o lovitură de pumnal (arie).