Folk you too

ma uit la televizor, TVR2. chitara. plaja. acorduri. zimbete melancolice, zimbete vesele. acorduri improvizate si acorduri binecunoscute. cuvinte sorbite de pe virful buzelor si buricele degetelor. de pe corzi. din nisip si in nisip.
si imi aduc aminte. pe vremea cind Ada Milea cistiga premiul special "Anda Calugareanu" cu "Sunt student..." si "Mama mea ii unguroaica".
cind in Colibri cinta un tinerel la clape, unul Cnejevici. care acum e grizonat si cu 30-40 kg mai rotund.
era vremea cind prezenta "magarusul", iar noi aveam grija sa il injuram copios. cind pe scena cinta Petrache Pechea, iar fetele care prezentau moda pe scena se impiedicau in fluieraturile noastre. vrem folk! folk sau moarte! 4000 de oameni care mersesera prin zapada vroiau folk, nu zgomot. si mai ales nu moda.
era vremea cind Talisman se lansa cu "Singur" unplugged.
cind Vali Stelian cinta "Exercitiu de gramatica" si lansa provocarea celui care reusea sa cinte dupa el sa il duca acasa cu masina...cu spatele. cind acelasi Vali Stelian i-a dat afara din sala pe citiva tinerei care nu au fluierat FSN-ul, sau pe Iliescu. si in sala rasunau versurile din "Ruga" lui Coposu si "Vino Doamne".
si Pittis. da, Pittis. nu Baniciu, nu Vintila. ci omul ala care cinta cu pletele in vint, despre plete si despre canari. despre tigani si depre o ultima scrisoare. despre miei si despre nunti si puterea obisnuintei.
ar mai fi si altii, multi altii. la fel de indragiti si la fel de cintati. ce vremuri frumoase, ce amintiri indragite...
era o vreme cind urlam cu totii ca nebunii "sunt tinar, doamna,/ vinul ma stie pe de rost,/ si ochiul sclav imi cara/ fecioarele prin singe", fara sa stim cita dreptate aveam.
ce-mi pasa mie? sfirstiul nu-i aici, asa-i? cel putin pentru unii

Footprints