17 October 2010

Cum e turcu' si romanu'... sau nu

In mai putin de o luna am avut ocazia sa am parte de doua tratamente care, la prima vedere, ar avea foarte multe lucruri in comun. Parcurse insa amindoua, degustate, intimplate si savurate, nu au semanat citusi de putin.

Prima experienta a fost un ultra all inclusive in Antalia, Belek, Hotel Resort Susesi
A fost o prima experienta de all inclusive greu de uitat. Un hotel de 5 stele (si credeti-ma, le avea pe toate), piscine la dimensiuni astronomice, chelneri de o amabilitate si servitudine nemaiintilnite. Un paradis al mincarurilor, bauturilor, soarelui si apei. Nu degeaba se traduce prin "Sunetul apelor". Il auzi, il simti, il savurezi. Ai parte de un tratament la inaltimea asteptarilor. Fara repros. O zi ne-am lasat dusi la un rafting, o seara la un spectacol minunat, Troia, al trupei lui Mustafa Erdo─čan. In rest, odihna si bucurie. Turcii ridica relaxarea la rang de virtute, si o onoreaza pe masura.

La nici trei saptamini dupa amintitul experiment a trebuit sa dau curs invitatiei unui partener de business intr-un alt spa. De data aceasta Made in Romania, The Land of Choice. Am cautat pe harta (a se citi Google) unde se afla acest Germisara, in Goeagiu Bai.. Ei bine, experienta a fost la fel de socanta pe cit de urit suna in dulcele grai romanesc pronuntia lui "Geoagiu Bai". Un hotel comunist reconditionat, pe frontispiciul caruia tronau 4 stele. Nu stiu cum se acorda aceste stele la noi, insa chiar de la intrare vedeai ca locurile de parcare (nu mai mult de 20, oficiale) fusesera de mult ocupate (mai ales de masini ale hotelului), in timp ce clientii isi cautau locuri undeva pe strada. Camerele mici, fara cada, unde dusul m-a atacat prin surprindere cind, cu teama, am incercat sa vad daca macar era apa calda. Fara sampon sau gel de dus, ci cu un sapun lichid care mirosea oribil. Cu o bucatarie ca la tac'su, cum ar zice catavencii, cu cautat disperat de cafea dimineata la 10, cind chelnerita pur si simplu nu m-a crezut cind i-am zis ca toate cele trei cantarule de cafea erau goale, cu mincare ca pentru chinezii care muncesc la Buzau, cu lupta de seara cu colegii de salon pentru o carafa de vin, cu chelneri care pareau scapati din penitenciarul din localitate (nu stiu daca exista asa ceva in zona, dar in mod sigur ar avea clienti, daca s-ar infiinta), cu ornamente de un chici inexplicabil care vroiau sa arate cit de mindri suntem noi sau ei, nu mi-am dat seama, de mostenirea daco-romana, perioada din care parca au ramas si mentalitatile locale si serviciile oferite. Si cireasa de pe tort - panoul de comanda al AC_ului si al luminii in camera, strategic plasat pe tablia de la capul patului, pe mijloc, la o palma deasupra pernei, panou frumos iluminat noaptea, de ziceai ca-ti baga romanu' lampa in ochi intrebindu-te ce mama lu' Cezar cauti tu acolo!? iar daca mai ai si prostul obicei sa te foiesti noaptea in somn, inevitabil pornesti la o simpla atingere tot ce inseamana lumina in camera, de fuge si cel mai mic chef de a mai dormi vreodata in superbul hotel din inima vechii Dacii.

Nu este in intentia mea sa fiu rau cu cei care ofera aceste servicii, mai ales ca altii au platit pentru frumosul sejur (sic!). Insa ii dau dreptate lu' madam Udrea - Romania este The Land of Choice - tarimul de unde alegi sa pleci la altii, fie ei si turci, niste amariti care in schimbul banilor platiti au prostul obicei sa iti ofere ospitalitate, bunavointa si relaxare. Macar in coltisorul ala de paradis pentru care ai platit, ceea ce va doresc si dvs.

P.S. am atasat poze doar din prima experienta, a doua nu a meritat efortul de a scoate aparatul din geanta. trebuie doar sa ma credeti pe cuvint. Sau, mai rau, sa incercati si voi :)








02 October 2010

jellyfish