o tara complet si iremediabil nefericita
de ce oare romanii sufera de mania persecutiei? de ce vedem peste tot in jurul si printre noi doar comploturi menite sa ne "fure" fericirea pe care consideram ca trebuie sa o avem? de ce oare credem intotdeauna, dar intotdeauna, fara exceptie de caz, de domeniu, ca ceilalti traiesc doar pentru a ne fura pe noi? ungurii ne fura tara, arbitrii ne fura meciurile, americanii ne fura creierele, italienii ne fura curvele, spaniolii capsunarii, bulgarii turismul, ucrainieinii Delta si Marea Neagra, germanii premiul cel mare la Eurovizion, si asa mai departe. pe cind o introspectie nationala, o analiza la rece asupra lucrurilor pentru care chiar avem drept de proprietate, asupra lucrurilor pe care le meritam, asupra rezultatelor pentru care efortul depus de noi merita rasplatit?
pe cind vom inceta oare, ca mentalitate si ca reprezentare, sa ne consideram victime in toate intrecerile, si sa constientizam ca romanul nu e centrul universului? ca ceea ce primim este exact si inveitabil echivalentul a ceea ce avem de oferit?
pe cind oare vom inceta sa vedem in toate un proces de subminare, si vom intelege ca tot ceea ce avem de facut este sa "enjoy the ride?"
este oare asa greu sa incercam sa ne bucuram de viata? sa incercam sa vedem partea frumoasa a vietii, fara mirlanie, grosolanie sau manelism? as fi tentat sa zic ca nu e greu. din pacate, exemplele de zilele trecute, pe care nu mai tin sa mi le si amintesc, imi dovedesc contrariul.
avem exact atita voiosie, atia pofta de viata, atita fericire si bunastare cita maritam.
pe cind vom inceta oare, ca mentalitate si ca reprezentare, sa ne consideram victime in toate intrecerile, si sa constientizam ca romanul nu e centrul universului? ca ceea ce primim este exact si inveitabil echivalentul a ceea ce avem de oferit?
pe cind oare vom inceta sa vedem in toate un proces de subminare, si vom intelege ca tot ceea ce avem de facut este sa "enjoy the ride?"
este oare asa greu sa incercam sa ne bucuram de viata? sa incercam sa vedem partea frumoasa a vietii, fara mirlanie, grosolanie sau manelism? as fi tentat sa zic ca nu e greu. din pacate, exemplele de zilele trecute, pe care nu mai tin sa mi le si amintesc, imi dovedesc contrariul.
avem exact atita voiosie, atia pofta de viata, atita fericire si bunastare cita maritam.
posted by Florian at 2:35 PM
0 comments
